Omul cu principii este adesea o persoană îndoctrinată cultural, social şi religios spre a adera la noţiunea de "bine" a timpului nostru. Aşa s-au născut fetele cuminţi, cetăţenii responsabili, oamenii de treabă.Noi valorizăm omul cu principii.El e rezultatul unui dresaj modern. Deci, noi valorizăm dresajul modern, avem nevoie de el pentru a ne stabili limitele atunci când propria conştiinţă eşuează.
Până la urmă, omul care e de treabă e cel care integrează în comportamentul său normele sociale (uneori fără discernământ). Omul cu principii are aşadar un radar intern stricat, inteligent înlocuit de altfel cu modele sociale şi religioase de comportament.Oamenii buni sunt aplaudaţi social (apropo. De către cine?) DAR de fapt nu noi aplaudăm nimic altceva decât capacitatea de adaptare şi dorinţa individului de a fi validat.
Să apreciem deci un ateu care dăruieste, nu un religios care visează răsplată. Este un gest mai ipocrit să faci un bine sponsorizat de Dumnezeu decât dacă nu l-ai face deloc. Măcar în ultimul caz, eşti mai aliniat cu eul tău, deci autentic.
Idem: când acţionezi pe baza unui program social format din principii, nu eşti tu cel care e conciliant, care nu e violent etc., ci dorinţa de a fi acceptat de comunitate şi imaginea de sine reglată de aceste principii.Omul slab nu face lucruri rele fiindcă este ţinut în lanţuri de legi, reguli, cutume, atitudini, validări, micimi.
Un om bun cu adevărat este acela care face bine din empatie, din deschidere către celălalt, din alinierea cu spiritul. Cu toate acestea, a deosebi omul bun de fariseu (în sens larg) nu e o investigaţie necesară pentru că nu ne ajută optimismul, şi nu ne îmbogăţeşte cu nimic.
Omenii cu adevărat autentici, liberi şi buni nu au nevoie de principii ca să nu te jignească (un exemplu oarecare). Omul cu principii nu te va jigni pentru că nu e politicos, omul bun cu adevărat nu te va jigni pentru că îl doare pe el să facă asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu